CE ESTE DRAGOSTEA: UN SENTIMENT SAU O ACȚIUNE?

,,Societatea ne-a învățat că dragostea este un sentiment și atât. În realitate, dragostea este, mai degrabă, o acțiune. Trebuie să o demonstrezi mereu, doar așa poate supraviețui și crește în timp.” 

Sursă: http://devorbacutine.eu/38-de-adevaruri-al-dracului-de-adevarate-despre-relatiile-de-dragoste/

ÎNDRĂGOSTEALA, BAT-O VINA!

Cele mai multe femei se deșteaptă prea târziu privind tipul de om lângă care au ales să stea. Iar aceasta se datorează îndrăgostelii (a unuia dintre parteneri sau a ambilor parteneri). 

Ideal ar fi fost ca femeia să fi cunoscut bărbatul cu mult mai mult timp înainte de a se fi îndrăgostit unul de altul. De ce spun acest lucru? Pentru că nu comportamentul de îndrăgostit este valabil și în restul timpului. Natura își cere tributul, în scopul perpetuării speciei. Prin urmare, a inventat îndrăgosteala, o perioadă hormonală intensă, care dă peste cap viața omului. Ca dovadă, în această perioadă, partenerul îndrăgostit/ partenerii îndrăgostiți sunt mai predispuși a avea niște comportamente necugetate. Îndrăgosteala este o perioadă roz în viața celor doi parteneri, care dă senzația că ambii sunt perfecți.

Ce rămâne după ce trece îndrăgosteala, acela este adevăratul comportament, de fiecare zi, a omului de lângă tine. Dacă îți va plăcea și varianta de după îndrăgosteală, atunci veți putea trăi, fără probleme, împreună.

În principiu, chiar dacă îndrăgosteala a trecut, rutina nu trebuie lăsată să își facă de cap. Cât despre continuarea relației și după trecerea fluturașilor din stomac, este obligatoriu ca ambii parteneri să pună osul la treabă, căci altfel vor asista la declinul relației într-un ritm vertiginos.

Desigur, nu va mai fi ca în perioada de îndrăgosteală, și cu toate acestea, putem rămâne cu reminiscențe din acea perioadă și, mai ales, putem realiza și alte momente de neuitat, pe lângă nelipsita obișnuință.

SĂ FACEM CE NE PLACE SAU SĂ RĂMÂNEM DOAR CU GÂNDUL LA ACEA PLĂCERE?

Ni se spune că e mai avantajos să facem ceea ce ne place, decât să rămânem cu regretul că nu am făcut nimic spre a ne pune în aplicare dorința.

Să privim acest principiu și prin prisma unei relații. Nimeni nu ne poate spune ce are să fie cu o relație sau alta. Însă, dacă vom face pași spre ceea ce ne place, vom fi mai în câștig , chiar dacă nu vom fi, până la urmă cu persoana care ne plăcea. Măcar nu rămânem cu regretul că nu am încercat, decât să fie invers. Așa să fie oare? Gândesc că e vorba doar de perspectiva prin care abordăm o problemă. Și-acum să mă explic.

Să zicem că avem o mare simpatie față de o anumită persoană sau că ne simțim atrasă sexual de aceasta. Însă, nu facem pași spre a-i spune, într-un fel sau altul, că ne place, întrucât considerăm că stilul de viață al acesteia nu se potrivește cu al nostru. Și atunci, vin eu și vă întreb: în ce situație vom fi dezavantajați?

1. Atunci, când vom face pași spre a fi cu o anumită persoană, însă, fie cealaltă persoană nu ne-a răspuns cu aceeași intensitate conformă cu propriile noastre emoții și sentimente, fie am descoperit, pe parcurs, că nu ne potrivim cu persoana față de care nutream o relație?

2. Sau atunci când avem una sau mai multe simpatii/ atracții, suntem conștiente că nu se va putea mai mult, însă rămânem cu satisfacția că aceste simpatii/ atracții, încă există și, într-o cantitate mai mică sau mai mare de intensitate, a existat, la momentul respectiv, și la cei spre care nu am făcut pași mai mulți de concretizare a relațiilor?

FAMILIA CU UNUL SAU MAI MULȚI COPII

Ce fel de persoană va fi cea care provine din familia cu un singur copil? Dar din familia cu minim doi copii?

Dacă provine dintr-o familie cu un singur copil, persoana va fi, de cele mai multe ori, egoistă, va considera că doar ea merită toată atenția și efortul celor din jur, nu se va gândi decât la ea.

Persoanele care provin din familii cu minimum doi copii, vor ști să împartă ce au și cu cei din jur. Sunt mai empatice și se ajută între ele.

Aviz amatoarelor de bărbați singuri! Dacă vă gândiți că a dat norocul peste voi când îl veți vedea pe bărbatul ales că e tare singurel la părinți, mai bine ați fi mai cu băgare de seamă, întrucât acesta nu va fi atât de dispus să împartă prea multe cu femeia de lângă el.

PENTRU DEZVOLTAREA TA: CONFERINȚELE TED DIN AMERICA

Dacă aveți drum în SUA, poate puteți ajunge și la evenimentele pentru femei, numite conferințe TED. Iată ce se spune despre acestea: ,,Faimoasele conferinţe TED se ţin anual în Statele Unite ale Americii încă din anul 1984. Din punct de vedere istoric, acest eveniment aduce cei mai proeminenţi experţi din diferite domenii care ţin conferinţe despre vieţile lor, despre cele mai bune idei în tehnologii, despre relaţiile între oameni, autoeducare şi multe altele.”

Dar mai multe puteți afla aici: http://www.one.ro/lifestyle/9-conferinte-ted-care-pot-inspira-orice-femeie-15750837 

SENSUL ABSURD AL UNEI RELAȚII

Este uimitor și absurd pentru mine să descopăr, în același timp, cum în relațiile cu vecinii, colegii, trecătorii sau prietenii reacțiile pot fi neutre sau pline de simpatie (antipatia poate apărea și ea, însă, conflictele sunt evitate de cele mai multe ori), iar în relațiile apropiate (dintre iubiți sau soți), simpatia și afecțiunea, în loc să se aprofundeze (sau măcar să se stabilizeze), se erodează, apare rutina, iar ura și situațiile conflictuale se accentuează. 

Întrebarea care se pune este: nu era mai bine ca să fi rămas doar în relații mai superficiale, pentru a evita ura și conflictul?

DOUĂ RELAȚII ÎNTR-UNA SINGURĂ

Cum se numește relația în care cineva rămâne pentru că, la timpul respectiv, nici nu a avut altă variantă mai bună și nici nu a mai căutat ceva în paralel? Relație de compromis, cumva?

Iar acum vă întreb: cum se numește relația în care există anumite ritualuri care creează senzația de liniște și iubire în familie, însă sentimentele sunt surperficiale, iar individualismul la loc de cinste? Relație convențională, cumva?

De ce v-am amintit de cele două tipuri de relații? Pentru a vă pune și întrebarea finală: ați trăit, vreodată, compromisul și convenționalismul în cadrul aceleiași relații?

CARE SUNT VALORILE PARTENERULUI TĂU?

O relație va avea șanse mari de izbândă atunci când ambii parteneri au valori asemănătoare.

Ce sunt valorile? Acestea sunt niște repere la care omul se va raporta pe parcursul întregii sale vieți. Valorile au o stabilitate destul de mare, în timp. Ele nu se schimbă peste noapte decât în urma unor experiențe intense, decisive pentru fiecare individ în parte. Pentru ca un om să adopte o valoare sau alta în viața personală, decisivă este experiența pe care a avut-o în familia sa. Dacă experiența cu propria sa familie a fost una pozitivă, atunci persoana respectivă va îmbrățișa acea valoare. Din contra, dacă individul nu a apreciat ceea ce are în familie, acesta va evita respectiva valoare.

Prin urmare, ca să vedeți dacă aveți șanse sporite de a vă înțelege cu partenerul ales, este bine să verificați mai multe planuri:

1. este familist, nehotărât sau gigolo?

2. este zgârcit, este cumpătat (păstrând și pentru vremuri grele) sau cheltuie tot ce primește?

3. împarte cu cel de alături, se gândește doar la el sau preferă să-și dea și cămașa pentru cel care are nevoie?

4. este activ sexual sau nu prea este atras de această activitate?

5. este atent sau nu la nevoile partenerei?
6. pune preț pe vizual și material sau pe ce simte și pe ce este valoros,dar imaterial?

Cum îi aflăm valorile? Partenera poate pune niște întrebări partenerului legate de palierele vieții. Dacă vor fi întrebări prea directe, aceasta poate risca ca partenerul să nu fie sincer în răspunsuri. Însă, unei persoane practice (care nu prea se gândește înainte de a acționa) îi va fi greu să conștientizeze valorile. 

Partenera va trebui să fie o bună observatoare și va trebui să facă corelații între spusele și acțiunile partenerului.

CE URMEAZĂ DUPĂ SĂPTĂMÂNA CHIOARĂ?

Nu știu la alte femei nici când a început și nici cât a durat această perioadă, însă la mine a început din prima clipă când mi-am întâlnit partenerul și a durat până în Ajunul nunții. 

Ce a reprezentat pentru mine această ,,săptămână”? A fost o perioadă în care am fost cucerită de anumite comportamente (cavalerești, le-aș numi eu) și în care am crezut că vorbele spuse de cineva atât de apropiat mai valorează ceva într-o lume materialistă. 

Curios este că, deși este numită ,,săptămâna chioară”, eu nu aș spune că nu am văzut și defectele partenerului (sau unele dintre ele). Mai degrabă, am reușit să trec peste anumite aspecte negative, crezând că și eu am avut partea mea de vină și având speranța că ele sunt trecătoare și că se pot rezolva în doi.

Cum m-am simțit după ce efectul acestei ,,săptămâni chioare” a trecut? Aș spune că am simțit un duș rece (al naibii de rece) și că, în prezent, sunt într-o criză existențială a vieții. 

Despre ce am descoperit în această criză personală și cum am procedat pentru a-mi redresa viața, poate voi scrie un alt articol.

Tot ce îmi doresc, este să-mi dați un semnal, scriindu-mi dacă ați fost și voi într-o asemenea criză, cum ați perceput-o și, mai ales, cum ați depășit-o: ați mers mai departe cu același partener sau l-ați lăsat baltă? Mulțumesc, încă de pe acum!

ȚINE LA TINE SAU ȚINE DE TINE?

Iată și un titlu sub forma unui joc de cuvinte. Însă, sub forma amuzantă a acestor expresii, se ascund cele două înțelesuri ale cuvântului comun ,,ține”: te apreciază partenerul pentru ceea ce ești și ceea ce faci sau doar ești un cuibușor călduț, temporar, până ce va da de ceva mai profitabil și mai apetisant?

CĂSĂTORIE DIN INTERES SAU DE COMPROMIS?

Cine citește titlul, probabil se gândește că la mijloc sunt banii, însă nu e chiar așa. Și de ce spun acest lucru? Pentru că nici ginerele și nici mireasa nu sunt bogați. Mai degrabă sunt oameni simpli, care au muncit pentru fiecare lucru luat și pentru fiecare ieșire din localitatea de domiciliu.

Și totuși, la ce m-am gândit când am pus acest titlu?

Chiar dacă însurățeii nu sunt bogați, există niște diferențe care înclină, pentru unii, către un oarecare interes din partea lui ginerică: el mai tânăr, mai leneș, cu mai puțină școală și cu salariu mai mic; ea mai în vârstă, care le face mai pe toate în casă, mai școlită și cu salariu mai mare.

Oare or fi cei doi tineri chiar așa de fericiți? Ce a urmărit fiecare, cu adevărat, cu această căsătorie în totală contradicție?

MAI AI PUTERE SĂ IERȚI PE CEL CARE TE-A ÎNȘELAT?

Cui nu i s-a întâmplat ca cineva să îi înșele așteptările?

Însă, când persoana care ne înșeală mai este și persoana iubită, atunci, durerea este amplificată de n ori. 

Recent, am citit un articol plin de idei care pot ajuta pe cei care au primit lovituri sub centură din partea persoanelor dragi și nu știu ce să facă mai departe: să ierte și să treacă cu vederea cele întâmplate sau să se despartă de persoana respectivă?

Iată câteva frânturi din respectivul articol, cu mare semnificație, și care, sper să vă folosească: 

,,Poţi găsi în tine acele resurse sufleteşti care să te ajute să ierți? Depinde doar de tine, de cât de mult iubeşti şi de cât de generos e sufletul tău…  Pentru că iertarea e lucrul cel mai greu de oferit,  e încercarea supremă a sufletului omenesc… De iertare sunt capabile doar sufletele mari… restul oamenilor dispreţuiesc sau se răzbună…”

,,Gândeşte-te la iubirea  voastră ca la o cetate asediată de persoane din exterior, care vor să o cucerească, pentru că de multe ori iubirea stârneşte invidii… Dacă cetatea e puternică, nu poate fi distrusă. Singurul mod în care poate fi cucerită şi distrusă o cetate puternică e din interior …”

,,Poţi să transformi faptul că ai fost înșelat în ceva pozitiv? Asta e o mare provocare pentru oricine. Ştii ce a spus Ford când fabrica i-a fost arsă din temelii? În timp ce toţi angajaţii erau distruşi de tragedie şi se gândeau la ce e mai rău, Ford a spus: “Ce bine! Toate greşelile noastre au ars. Putem de acum încolo  să facem lucrurile mult mai bine!” Dar e nevoie de multă forţă morală, încredere şi viziune pozitivă ca să poţi privi lucrurile astfel…”

Pentru cine dorește să citească articolul integral, o poate face aici: http://www.dedragoste.com/10349-poti-ierta-daca-persoana-iubita-te-a-inselat 

CELIBAT SAU CĂSĂTORIE?

A fi singură sau căsătorită nu este o fericire, ci este o alegere de a trăi. De ce spun alegere? Pentru că, indiferent că viața ne aduce pe cineva sau ne ducem să căutăm ca să fim cu cineva, de ales tot trebuie să alegem dacă vrem să fim sau nu cu acea persoană.

Când suntem căsătorite și primim dragostea necondiționată a soțului, în cantitate mai mare decât ne-am fi așteptat, ne întrebăm dacă chiar este adevărat și ne apucă frica de a nu o pierde.

Când nu suntem cu cineva, suntem cuprinse de miresmele singurătății și ne uităm cu jind la perechile care se perindă pe lângă noi.

Unora le place mai mult să fie singure, întrucât au mai mult timp liber pentru propria persoană și se pot bucura de mai multă libertate, iar altora le convine să fie în compania soțului, întrucât se pot simți mai împlinite în această ipostază.

Sunt avantaje și dezavantaje ale celibatului și căsătoriei, deopotrivă, despre care s-au scris tone de hârtie. Și indiferent ce alegere am face, oricare dintre cele două variante de trai aduce cu sine și bune și mai puțin bune. 

Important este ca omul să accepte cu seninătate drumul ales, să se bucure de avantajele acelei variante și să aprecieze orice moment aducător de zâmbet, bucurie sau dragoste.

CÂT DUREAZĂ FIDELITATEA?

Există mai multe feluri de fidelitate, raportat la perioada de valabilitate.

Primul tip de fidelitate, durează din primul pat până la următorul pat. Este cel mai scurt tip de fidelitate. Personajele (că sunt femei sau bărbați) se plictisesc foarte repede cu aceeași persoană. Au nevoie de stimulente puternice pentru a rămâne pe o perioadă mai mare cu același partener.

Al doilea tip de fidelitate rezistă de la o relație până la următoarea. În acest caz, unul dintre parteneri nu este, încă, maturizat. Încă nu știe ce vrea. Mai caută. De aceea, trișează și se aventurează și cu cineva nou.

Al treilea tip de fidelitate, într- o relație, ține doar până la moartea unuia dintre parteneri. Fiecare dintre membrii din cuplu a fost fidel unul altuia, atâta timp cât au fost împreună în relație. Ca să- i ceri vreunuia dintre ei (mă refer la cel care rămâne în viață) fidelitate până nu va mai fi nici celălalt, deja e prea mult. Este prea slab, caracterial, ca să reziste de unul singur până la sfârșitul vieții.

Al patrulea tip de fidelitate este foarte puternic pentru ambii parteneri. Se iubesc atât de mult, încât își vor dori să moară amândoi, când va sosi ceasul. Există și varianta în care chiar dacă partenerul care mai era sănătos nu a îndrăznit să își ia viața, la scurt timp nu va mai rezista nici acesta, în viață.

Al cincilea tip de fidelitate (și ultimul) este legat tot de o iubire puternică. Chiar dacă unul dintre parteneri va pieri, celălalt va avea tăria de caracter și va considera că nici un alt partener nu îl va putea suplini pe cel inițial, în așa fel, va rezista, de unul singur, până la sfârșitul vieții.

Care să fie cauza sau cauzele existenței atâtor tipuri de fidelitate? În gene să fie scris viitorul omului? Sau să fie de vină gradul de maturitate al omului? Ori, poate, educația primită în familie? Voi ce părere aveți?

CU CE ESTE VINOVAT UN COPIL?

Se spune că, într- o relație, nu îl putem schimba pe partener și că, dacă vrem să rămânem cu cineva, e bine să îl acceptăm așa cum e. Până aici, totul pare clar. Însă, ce ne facem dacă apare un copil în cadrul acelei relații? Cu ce e vinovat acel copil, ca să suporte năravurile partenerului? Nu ar rămâne traumatizat pentru mulți ani înainte? Sau s- ar alege cu aceleași năravuri ca ale partenerului? Mă tem că ne aflăm într- un cerc vicios.

LEGĂTURA DINTRE CĂSĂTORIE ȘI EXTRATEREȘTRI

Vă provoc la un exercițiu de imaginație (sper să rămână doar la acest nivel, căci altfel, ar fi vai și amar de oameni): Care să fie scopul legalizării căsătoriei între homosexuali sau lesbiene? Dar a căsătoriei în trei?  Să fie gradul de toleranță al oamenilor în creștere, să fie degenerarea umană de vină sau să apară deschiderea drumului către întâlnirea cu extratereștri? Desigur, că acum pare o glumă. Însă, gândiți- vă un pic: azi, homosexuali și lesbiene, mâine transexuali, poimâine ... extratereștri. Nici nu o să ne mai dăm seama care e om și care e de pe altundeva.

DESPRE CĂSĂTORIE

"Căsătoria este ca o cetate asediată: cei dinăuntru vor să iasă , cei de afară vor să intre" Tudor Mușatescu

FRUMUSEȚEA FEMININĂ

,,Frumusețea se referă la ceea ce simți în interior și este o atitudine care ți se reflectă în ochi. Nu este un atribut fizic.” (Sophia Loren)         

IUBIREA CARE DĂ

,,Iubirea dă, fără speranţă de răsplată.” (Albert Camus)