Cum se numește relația în care cineva rămâne pentru că, la timpul respectiv, nici nu a avut altă variantă mai bună și nici nu a mai căutat ceva în paralel? Relație de compromis, cumva?
Iar acum vă întreb: cum se numește relația în care există anumite ritualuri care creează senzația de liniște și iubire în familie, însă sentimentele sunt surperficiale, iar individualismul la loc de cinste? Relație convențională, cumva?
De ce v-am amintit de cele două tipuri de relații? Pentru a vă pune și întrebarea finală: ați trăit, vreodată, compromisul și convenționalismul în cadrul aceleiași relații?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu