Ni se spune că e mai avantajos să facem ceea ce ne place, decât să rămânem cu regretul că nu am făcut nimic spre a ne pune în aplicare dorința.
Să privim acest principiu și prin prisma unei relații. Nimeni nu ne poate spune ce are să fie cu o relație sau alta. Însă, dacă vom face pași spre ceea ce ne place, vom fi mai în câștig , chiar dacă nu vom fi, până la urmă cu persoana care ne plăcea. Măcar nu rămânem cu regretul că nu am încercat, decât să fie invers. Așa să fie oare? Gândesc că e vorba doar de perspectiva prin care abordăm o problemă. Și-acum să mă explic.
Să zicem că avem o mare simpatie față de o anumită persoană sau că ne simțim atrasă sexual de aceasta. Însă, nu facem pași spre a-i spune, într-un fel sau altul, că ne place, întrucât considerăm că stilul de viață al acesteia nu se potrivește cu al nostru. Și atunci, vin eu și vă întreb: în ce situație vom fi dezavantajați?
1. Atunci, când vom face pași spre a fi cu o anumită persoană, însă, fie cealaltă persoană nu ne-a răspuns cu aceeași intensitate conformă cu propriile noastre emoții și sentimente, fie am descoperit, pe parcurs, că nu ne potrivim cu persoana față de care nutream o relație?
2. Sau atunci când avem una sau mai multe simpatii/ atracții, suntem conștiente că nu se va putea mai mult, însă rămânem cu satisfacția că aceste simpatii/ atracții, încă există și, într-o cantitate mai mică sau mai mare de intensitate, a existat, la momentul respectiv, și la cei spre care nu am făcut pași mai mulți de concretizare a relațiilor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu