Mă gândesc că omul ar putea fi considerat chiar ca un robot; o maşinărie programată. De cine, oare, programat? Grea întrebare. Poate chiar de Dumnezeu! Întocmai cum balena eşuează pe ţărmul oceanului sau cum fluturele de noapte este atras de lumina becului care îl duce, în final, la moarte, la fel şi omul are proprii lui sabotori: gândurile. Ele îi subminează personalitatea şi încrederea în forţele proprii. Cu timpul, organismului îi slăbesc balamalele şi cedează. Ce e de făcut, prin urmare? Fiţi mai tolerante, acceptaţi- vă corpul, propriile imperfecţiuni şi slăbiciuni. Toleraţi- vă, gândiţi- vă că sunteţi doar o fiinţă, la fel ca şi celelalte; că aveţi dreptul să greşiţi, că doar prin greşeli puteţi învăţa ceva! Daţi- vă voie să experimentaţi şi să greşiţi, pentru că doar aşa veţi putea să vă dezvoltaţi şi să evoluaţi! Succes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu