La prima vedere, nu ar exista nici o legătură între locuri de muncă și relații. În cartea ,,Inteligența emoțională" (2008), Daniel Goleman are un subcapitol denumit ,,Nesiguranța locurilor de muncă: o nouă amenințare". Extrapolând raționamentul din interiorul acestui subcapitol, ajungem la o realitate destul de valabilă pentru zilele noastre. Iată care sunt afirmațiile la care am ajuns:
- deși mulți bărbați și femei sunt angajați, deja, în relații stabile, teama de a- și pierde relația îi îndeamnă pe oameni să pornească în căutarea altei relații; nesiguranța relațiilor (numită eufemistic, ,,flexibilitate") este, astfel, o realitate profund tulburătoare;
- prosperitatea unei societăți nu este o garanție a unei relații; acest paradox poate fi considerat prețul nefericit care trebuie plătit pentru o societate atât de dinamică;
- nu se mai poate promite loialitate unei relații și nici aștepta o reciprocitate din partea ei; în consecință, fiecare partener, trebuie să fie capabil să colaboreze cu perechea, dar și pregătit să plece și să se descurce de unul singur;
- trăsături caracteriale precum mobilitatea, rezistența, flexibilitatea, inițiativa, optimismul și adaptabilitatea indivizilor sunt din ce în ce mai apreciate, în detrimentul loialității, răbdării, tradiției, monogamiei.
Astfel, printr- un simplu exercițiu de imaginație, am ajuns la o nouă viziune privind noțiunea de familie. Ce fel de familie ar urma să ia locul celei tradiționale: mai liberală și individualistă? Voi ce credeți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu