Am dat postării un asemenea titlu, întrebându- mă ce înseamnă flirtul? Până la urmă, flirtul ar trebui luat drept un joc (apropo, circula pe net o glumă: se spunea ca să nu luăm viaţa prea în serios, asta ca să nu ne ia şi ea prea în serios). Iar dacă e un joc, care îi sunt regulile? Regula de bază este următoarea: nici prea prea, nici foarte foarte. Doar atât cât să stârnească partenerul, în continuare, pe drumul seducţiei. Ce este cu această regulă? În termeni psihologici, se mai numeşte optimum motivaţional. Cum se traduce această regulă, în practică? În locul denumirii ştiinţifice, de care am pomenit mai sus, mie îmi place să spun că are loc jocul ,,de- a şoarecele şi pisica". Acum, imaginează- ţi că pisica vede şoricelul; ce ar trebui să facă şoarecele? Dacă ar sta sau ar fugi mai încet decât pisica, cu siguranţă că ar fi prins, iar pisicii nu i- ar rămâne decât să pună laba pe el sau să- l abandoneze (asta, în cazul în care s- ar simţi plictisită). Dacă ar fugi mai repede decât pisica, cu certitudine că şoarecele ar fi câştigătorul cursei; şi totuşi, şoricelul nu doreşte nici să fie prins aşa uşor, nici să se plictisească vreunul dintre cei doi. Prin urmare, ca să menţină viu interesul pisicii, şoricelul ar trebui să se arate atâta timp cât pisica va începe să dorească să-l urmărească din nou. Cei doi protagonişti vor fi ca într- un dans în care se repetă paşii: apariţia şoricelului, urmărirea, un timp, a acestuia de către pisică, ascunderea acestuia, şi iar...
Tehnica aceasta îmi aminteşte de un alt banc: găina se întreba, la un moment dat, cum să facă să- i dea de înţeles cocoşului că vrea să intre în vorbă cu acesta, pentru a se cunoaşte mai bine; dacă va fugi mai repede decât acesta, cocoşul nu ar mai reuşi să o prindă; dacă ar merge încet, ar zice cocoşul despre ea că e fraieră; ia mai bine să se facă că se împiedică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu