Când o greşeală se perpetuează la aceeaşi persoană, gen sau comunitate, apare întrebarea: oare va învăţa vreodată omul din propria greşeală? Va putea omul, cu adevărat, să iubească şi să fie iubit? Îmi apare ca răspuns, imaginea omului care mereu trebuie să urce stânca în vârful muntelui, întocmai ca în mitul lui Sisif. Adică, să fie şi iubirea adevărată, doar un mit? Sau chiar dacă unii oameni îşi învaţă lecţia, istoria să se repete la fiecare generaţie?
Pentru cei ce vor să ştie mai multe despre mitul lui Sisif, iată şi un link: http://www.e-referate.ro/referate/Albert_camus_-_mitul_lui_sisif2005-03-18.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu