TIPURI DE CUPLURI

Există tot felul de cupluri. O să descriu care sunt principalele categorii. Precizez că această clasificare am realizat-o raportat la gradul de maturizare al partenerilor.

1. Tipul de cuplu imatur

Cum începe relația? Cu patos, ambii sunt entuziasmați, îndrăgostiți unii de alții, încrezători că relația lor va dura la nesfârșit

Cum se termină? Durata respectivei relații mai puțin contează, cert este că relația, într-un final, se desumflă.

Acest tip de relație este specifică celor tineri, care nu au mai avut o relație înainte și care s-au lăsat purtați doar de emoții.

Este posibil ca acest tip de cuplu să fie întâlnit și în situația când unul dintre parteneri nu joacă cinstit. Din contra, a urmărit să obțină ceva de la celălalt.

De ce s-a terminat relația, până la urmă?

Dacă la început totul era roz, când ambii credeau că totul va fi bine și că vor rezista greutăților și tentațiilor vieții, încetul cu încetul, fiecare s-a trezit din ,,vrajă”, fiecare a descoperit că ceea ce a fost la început nu mai este și în prezent, că ceea ce i-a unit la început nu mai reprezintă obiectiv comun sau resursă comună. Sau, poate, unul dintre parteneri a descoperit că după căsătorie comportamentul celuilalt s-a schimbat în sens negativ.

Care au fost motivele despărțirii? Lipsa de (auto)cunoaștere

2. Tipul de cuplu înțelept

Cum începe relația? Treptat, pe nesimțite

Cum se termină? Poate că continuă și în zilele noastre

Acest tip de relație este întâlnit la persoanele care nu au făcut, încă, pasul căsătoriei, cu toate că au avut, înainte, diverși parteneri. Ce a făcut să meargă relația? Toleranța. Fiecare a știut, încă de la început, că o viață în doi le va aduce și bune și mai puțin bune. Fiecare a știut ce să ceară de la celălalt, încă de la început. Fiecare a căutat să-i înfrumusețeze celuilalt viața, zi după zi. Fiecare și-a cunoscut calitățile și defectele proprii și le-a acceptat. Fiecare a descoperit atât calitățile, cât și defectele celuilalt și le-a tolerat. Relația a crescut de la o zi la alta, poate că a mai cunoscut suișuri și coborâșuri, însă iubirea a rămas aceeași sau, din contră, a fost tot mai puternică. Împreună s-au maturizat și au putut forma o echipă redutabilă.

La fel de bine poate fi întâlnit și la cuplurile care nu au mai cunoscut alți parteneri. Ce a funcționat bine, încă de la început? Valorile. Au avut valori comune, au descoperit că îi leagă destule forțe pentru a răzbate împreună.

3. Tipul de cuplu bolnav

Cum începe relația? De fapt, scârțâia ceva de la început

Cum se termină? Era de așteptat să se termine

Acest tip de relație poate fi întâlnit atât la cei care nu au mai avut parteneri înainte, cât mai ales la cei care au mai cunoscut și pe alții înainte. Pot fi parteneri vulcanici, pot fi parteneri care nu au învățat din greșelile relațiilor anterioare, pot fi parteneri care, încă, nu au iertat nici pe vechii parteneri, nici pe sine. Poate, situația e mult mai profundă, întrucât își are rădăcinile în copilărie. Inconștientul lor se răzbună pe actualii parteneri, care crede că cei din prezent sunt de vină pentru ceea ce li s-a întâmplat lor în trecut.

Ceea ce este greșit (sau bolnav) la această relație este faptul că unul sau ambii parteneri pornesc de la o premisă greșită. Adică, ei văd că ceva nu le convine, încă de la începutul relației, și, în ciuda acestui aspect, ei continuă relația crezând că problema se va rezolva de la sine, fără să pună punctul pe ,,i” și fără să caute soluții de compromis. Este vorba despre ,,profeția autoîndeplinită”. Unul sau ambii parteneri își formează încă de la începutul relației o imagine negativă despre celălalt, iar inconștientul caută mereu dovezi care să-i/ să le întărească acea imagine eronată.

Să presupunem că premisa nu este greșită ci este una chiar foarte reală. Și o să dau un exemplu. Să zicem că partenera concluzionează în sinea ei, la un moment dat, că partenerul ei este cam fustangiu, adică, că-i cam plac femeile. Iar această concluzie este luată în baza unor observații pertinente: vede că face complimente la fiecare femeie ce-i iese în cale, observă că corespondează cu multe femei etc. Prin urmare, știe, încă de la început, ce poamă este partenerul ei. Și, cu toate acestea, ea continuă relația cu el. Automat, concluzia care se desprinde este următoarea: nu-i așa că această relație este una bolnavă? Adică, se știe că relația respectivă duce la ceva negativ și, în ciuda acestui aspect, ea, încă, mai continuă? Cu adevărat, este o relație bolnavă între cei doi.

Ideea este că dacă cei doi descoperă că au valori diferite, că văd în mod diferit lucrurile și că nu sunt dispuși să mai lase de la unul la altul, degeaba speră că celălalt se va mai schimba cu timpul. Nu se va schimba. De fapt, va ajunge să vadă pe propria piele cum celălalt îl lasă baltă pentru o casă, spre exemplu. Din păcate, oamenii, mai degrabă, schimbă partenerii decât obiectele.

4. Tipul de cuplu credincios

Cum începe relația? Ușor, firesc

Cum se termină? Încă, e valabilă relația.

Această relație este specifică acelor cupluri (de cele mai multe ori, care nu au avut pe altcineva în viețile lor) care au ca valori comune credința și familia. Cei doi parteneri sunt conștienți că fiecare vine și cu bune și cu rele. Pe cele bune reușesc să le pună în valoare și să le amplifice, iar pentru cele rele au răbdare și fac multă rugăciune la Cel-De-Sus, care să îl ajute pe celălalt să îi dea gânduri bune. Această relație va funcționa atâta timp cât ambii parteneri vor avea răbdare unul cu celălalt.

Voi v-ați recunoscut în ce tip de relație vă încadrați? Desigur, e posibil să existe și alte tipuri de cupluri sau variante mixte ale celor precizate anterior.

Vestea bună este că, în funcție de experiența avută, de cât de repede învățăm din propriile greșeli, de cât de toleranți și răbdători învățăm să fim, la un moment dat, putem alege și singuri tipul de relație în care vrem să fim. Mai rămâne ca și partenerul să își dorească același lucru.

Ceea ce este important este să vă cunoașteți propria persoană și pe a partenerului foarte bine; dacă totul pare prea roz, să-l testați; să cântăriți bine ce e bun și ce scârțâie și să vedeți amândoi în ce măsură puteți ajunge la concluzii comune.

S-auzim de bine!

TU CE BĂRBAT ALEGI?

Femeile care abia visează să își înceapă o viață de familie au tot viitorul înainte. Și așa este și normal, el și ea, punând ambii ,pietre, la temelia construcției numită viață de familie și având o casă realizată de cei doi, împreună.

Există, însă, femei, care sunt la a doua tinerețe și care, încă, fie nu știu ce vor, fie au pretenții prea mari, fie nu și-au găsit perechea. Bărbații disponibili și care sunt de aceeași vârstă cu femeile de la a doua tinerețe, în majoritatea cazurilor, au mai fost căsătoriți, iar mulți dintre ei au chiar și unul sau mai mulți copii.

Dacă cu un bărbat care nu a mai fost căsătorit sau nu a avut copii cu prima soție, se mai poate construi ceva nou, în comun, cu un bărbat care are deja copii cu prima soție, se schimbă povestea.

Așadar, tu, femeie, trecută la a doua tinerețe și fără copii, iată ce opțiuni ai:
-șansa cea mai mică este să găsești un bărbat fără copii, cu care să poți construi viața de familie cu care conveniți împreună;
-o altă șansă, la fel de mică, este de a găsi un bărbat la fel de singur ca și tine, însă, care, deja, își are construit un puzzle din care lipsești tu, ca soție, și copiii pe care îi veți face împreună; ești gata să fii parte din puzzle-ul propus de bărbatul respectiv?;
-o șansă mai mare este de a da peste un bărbat divorțat, dar cu copii; cea mai mare probabilitate este ca bărbatul să nu stea cu proprii copii, iar șansa cea mai mică este ca un bărbat divorțat să stea cu proprii copii; nici aici nu poți avea așteptarea de a începe să construiești ceva nou cu respectivul, întrucât el are, deja, copii și casă; mai degrabă, trebuie să te întrebi dacă ești gata să accepți să fii una din piesele din puzzle-ul pe care el îl are, deja, construit?;
-sau vrei să umbli din floare în floare, liberă precum ți-ai dorit să fii, de fapt, dintotdeauna?

SĂRUTUL CU MAI MULTE FEȚE

Există tot felul de săruturi: care sunt mai seducătoare, care sunt mai vulgare, care mai senzuale, care mai profunde ... Ele au o semnificație atât în viața reală, cât și în vise. Iar postarea de azi se referă la ceea ce înseamnă sărutul din vis. Pentru mai multe informații, accesați link-ul: https://www.cancan.ro/ce-inseamna-cand-visezi-ca-te-saruti-19809379

POSTUL DE NEAJUTORAT(Ă) ... DE ACASĂ

Văd o sumedenie de femei care aleg să le facă pe toate: ba pentru că așa au învățat la mamele lor, ba pentru că sunt nemulțumite de cum le rezolvă soții sarcinile, ba pentru că sunt prea mândre și nu vor să ceară ajutorul, ba ca să-l scutească pe partener de sarcini gospodărești (că, de, muncește prea mult la serviciu) ... 

Ideea e în felul următor: 

-în primul rând, e adevărată zicala ,,cum ți-l crești, așa îl ai”;

-în al doilea rând, oricâte servicii ar avea un partener, și el mănâncă, doarme sub același acoperiș, deci, trebuie și el să aibă responsabilități gospodărești; iar nu din răutate spun asta, ci îi faci și lui un bine, adică învață să te aprecieze mai mult pentru ceea ce faci în casă (cu această ocazie, vede și el cât de ,,ușor” este să faci curățenie în casă, spre exemplu).

Așadar, dragi colege de suferință, luați-vă inima în dinți (chiar dacă s-a învățat prost, până acum) și .. delegați sarcini la care e nevoie de mai multă forță, putere (sau acele tipuri de treburi la care se pricepe el mai bine). Desigur, că, la început, o să vocifereze (de altfel, mai bine vă dați învinse, să vadă că nu mai puteți), însă o să-i treacă când o să vadă că nici voi nu o să mai fiți așa de active (cine vrea o poate face și pe neajutorata sau pe proasta, luați-o cum doriți). Iar atunci când delegați, trebuie să fiți mai înțelegătoare cu modul de rezolvare a sarcinilor: fie îi arătați de la bun început cum doriți să vă rezolve treaba (și apoi să-l încurajați să facă și el așa; periați-l că funcționează mai bine așa, decât să fiți bosumflate pentru că nu a rezolvat cum trebuie), fie o lăsați baltă cu critica, căci dacă o să vadă că-l criticați, nu o să mai facă nici măcar în felul său (acum, vă rog să vă gândiți: vouă v-ar plăcea să fie cineva cu gura pe voi și mereu nemulțumit de modul cum rezolvați sarcina?).

Și încă ceva: învățați-vă să spuneți ,,Te rog!” și ,,Mulțumesc!”. Sunt cuvinte cu impact garantat. Vă promit!

P.S. Pentru cine dorește să citească despre greutățile cu care se confruntă femeile ,,eroine”, iată și un link: http://comunitate.desprecopii.com/forums/topic/7486-e-mai-bineneajutorata/page-1

GHICITOARE (TIPURI DE BĂRBAȚI)

Oare cum se numește bărbatul care vrea o femeie frumoasă și devreme acasă, seducătoare și care să-i satisfacă dorințele sexuale, să îi gătească poftele culinare, să aibă o matriță care să-i producă câți bani dorește?

Și oare cum se numește bărbatul care, mulți ani a fost în dorul lelii, ba chiar, prea depresiv ca să aibă alături de el o femeie, și care, după căsătorie, tot are de conversat cu colege, cu tot felul de simpatii culese de pe FB?

CE ROL ARE FEMEIA DIN POVESTEA VOASTRĂ?

Cine a putut cunoaște mai mulți bărbați, se va putea gândi dacă este sau nu adevărat ce scriu în rândurile următoare.

Conștient sau inconștient, ne trezim că interpretăm tot felul de roluri. Prin tot ceea ce îl caracterizează, (trăsături de caracter, reacții comportamentale, mod de comunicare, gesturi și mimică etc.), bărbatul de lângă noi are asupra noastră o anumită influență. Astfel, vă veți trezi că vă simțiți într-unul din rolurile de femeie: mamă, copil,  femeie-fatală, guvernantă, etc. Întrebarea nu este ce rol vi se potrivește, ci dacă vă simțiți bine în acel rol.

Cu toate acestea, mă gândesc că, oricâte roluri de femeie ar putea exista, doar rolul de femeie este lozul câștigător. Când vă veți simți femeie cu adevărat atunci când sunteți în preajma acelui bărbat (și, bineînțeles, și el trebuie să se simtă bărbat), abia atunci puteți spune că vă trăiți viața și că este bărbatul potrivit pentru voi.

Până veți găsi bărbatul care să vă facă să vă simțiți că vă jucați rolul de femeie, va trebui să mai ,,copilăriți”. Există și o expresie adecvată acestei situații. Până va da peste Făt-Frumos, o femeie va săruta multe broaște. 

Iar dacă îl găsiți pe bărbatul potrivit, din prima, atunci chiar că sunteți o norocoasă.

DIFERENȚA DINTRE ,,TE IUBESC” ȘI ,,AM NEVOIE DE TINE”

Când ne angajăm într- o relație, fiecare dintre parteneri are propriile așteptări, cu privire la modul cum vede acesta iubirea. E posibil, ca viziunea ambilor parteneri să coincidă în mare măsură, însă această variantă este o raritate. De cele mai multe ori, există așteptări diferite, care duc, mai departe, la dezamăgiri și frustrări. Ideal ar fi să nu avem vreo așteptare, pentru ca să nu avem nici dezamăgiri. Mai degrabă, să primim cu mare bucurie ceea ce au gândit alții să ne ofere.

Ce putem face, atunci când dăm cu ochii de realitate și credem că relația a luat sfârșit?

-să evităm orice speculație și expectanță personală;

-să oferim, din toată inima, ceea ce putem noi, la un moment dat, fără dorința de a fi recompensați, ci doar să dăruim pentru a-l bucura pe cel de lângă noi, pentru a-i crea surprize plăcute și a-i însenina gândurile.

Desigur că, atâta timp cât există dorință și putință din partea ambelor părți, rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară, iar cei doi parteneri vor reveni la sentimente mai bune. În nici un caz, nu mă refer la iubirea neîmpărtășită. Însă, a face din țânțar armăsar și a critica la sânge orice amănunt, nu ne va duce niciodată la o iubire sinceră, ci la mercantilism. Iar cu iubirea nu suntem ca la farmacie. Nu se poate pune semnul egal între ce oferă unul sau altul, cu ce primesc fiecare dintre cei doi parteneri, la un moment dat. Azi dă unul mai mult, mâine dă celălalt și tot așa mai departe.

Un articol despre diferența dintre sentimentul ,,a iubi” și nevoia de ,,a fi iubit”, puteți citi aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/in-loc-de-te-iubesc-corect-ar-fi-am-nevoie-de-tine/